De la entertainment la edutainment şi ce rol poate avea educaţia în natură

Divertismentul sau distracția (entertainment), respectiv petrecerea plăcută a timpului, a fost prezentă în istorie sub o formă sau alta dintotdeauna – fie prin poveste, prin muzică, prin teatru sau prin zicători pline de umor sau prin glume. Poate pentru că funcționează ca un fel de supapă de preaplin: când omul se încarcă cu prea multe emoții, informații, stări negative sau solicitante, simte nevoia unei pauze, unei ruperi de ritm.

În ultimul secol însă (poate chiar mai mult), s-a creat în societățile cu abundență materială o întreagă cultură a divertismentului. Mai ales odată cu apariția televizorului, mai nou a canalelor de streaming online, a internetului și, mai nou, a realității virtuale. Dacă tehnologia ne-a ajutat să avem mai mult timp, automatizând o serie de procese (spălatul rufelor, al vaselor, roboței de curățenie, roboței de tuns iarba etc.), asta a adus în mediul urban un surplus de timp disponibil pentru altceva. În mediul urban din societățile ”avansate” nevoile de bază (obținerea hranei, asigurarea unui adăpost, igiena acestuia) sunt asigurate cumva fără un efort continuu, care să ocupe mult timp din zi. Ei bine, în acest context copiii au timp pentru a se dedica studiului, sportului, socializării și divertismentului. Ei nu mai sunt puși la diverse munci, la clăci sau alte forme de muncă în comunitate, pentru a supraviețui ca grup, ci au timp pentru ei. Asta în cazul fericit în care nu li se umple agenda cu felurite activități structurate. De la o vârstă încolo ei pot căpăta chiar o oarecare semi-autonomie și se pot lăsa mai pe tânjeală și cu studiul, și cu sportul, și se pot dedica mai mult socializării și divertismentului. Un întreg context social și tehnologic face ca generația tânără să caute cu obstinație noi și noi forme de divertisment, de stimulare a endorfinelor în fel și chip. În special copiii de gimnaziu și liceu sunt prinși puternic în vâltoarea divertismentului online (platforme social media, streaming online, gaming, realitate virtuală).

Am auzit la un moment dat într-un podcast o idee care mi-a produs un ”aha”: antonimul cuvântului ”dis-tracție” este ”tracție” sau ”tracțiune” – către un obiectiv, către un scop. Aha – deci distracția este un fel de separare de drumul către obiectiv sau o distragere de la acesta. În latină distractio chiar se referea la o formă de separare, de îndepărtare sau de diviziune, iar în engleză termenul are majoritatea înțelesurilor cu conotații negative: distragere, perturbare, confuzie, boală mintală (referința aici).

Hmm ! Deja se schimbă puțin perspectiva. Corelat cu adjectivul ”distrat”, folosit peiorativ adesea, pentru a atrage atenția cuiva că nu este atent la ceva, la subiectul unei discuții, că este absent, aruncă deja o altă lumină asupra ideii de ”distracție”.

Faptul că timpul adolescenților se consumă pe divertisment nu îi ajută în procesul lor de formare, pentru că dis-tracția nu ajută formarea vreunor abilități. Mai ales formele degradante de divertisment, precum bășcălia, bullying-ul, mișto-ul, caterinca nu au nicio valoare formatoare, ci mai degrabă deformatoare; nu creează legături puternice, ci mai degrabă le dizolvă pe cele existente; nu folosește timpul și oportunitățile, ci mai degrabă le irosește; nu adâncește înțelegerea, ci mai degrabă superficializează gândirea.

Pe măsură ce bunăstarea materială și cultura materialistă dezvoltă insidios egoismul copiilor, își face loc treptat și divertismentul grobian. În show-uri ieftine de TV, producții slabe de film, muzică degradantă, jocuri degradante, filme xxx, limbaj cât mai licențios, forme degradate de socializare online, cu identități și scopuri obscure, divertismentul grobian este tot mai prezent în viețile copiilor. 

Însă în timp ce divertismentul grobian ia amploare, există atât în vest, cât mai nou și la noi, o nouă formă  de divertisment care ia avânt, foarte interesantă: edutainment. Adică acea petrecere plăcută a timpului în care adolescentul sau copilul învață ceva. Sau învață ceva prin joc. Adică îmbină în mod fericit plăcutul cu utilul. În acest caz timpul nu mai este irosit și oportunitățile sunt salvate și folosite în mod isteț (hai să zic smart, ca să fiu la modă).

Este meritul câtorva antreprenori de la noi din țară creșterea popularității conceptului de edutainment. Un exemplu fain de centru de edutainment poți vedea aici. Pentru copiii din mediul urban este aur un astfel de centru, pentru că se pot distra cu folos și își pot descoperi chiar vocația. În orice caz, vor învăța mai multe despre societate, despre meserii și despre sine. 

În mediul urban activitățile de edutainment sunt foarte binevenite, pentru că sunt la îndemână din punct de vedere spațial, dar pot fi relativ scumpe, întrucât presupun costuri serioase de realizare și mentenanță. De asemenea, un spațiu închis de edutainment va folosi doar scopului pentru care a fost amenajat – se vor dezvolta doar anumite abilități. Dar – Doamne ajută – să se dezvolte cât mai multe inițiative de edutainment și la noi, în mediul urban din România, pentru ca tinerii să poată alege smart modul în care să se deconecteze de la învățământul formal.

În schimb mediul natural oferă un cadru de edutainment cu posibilități nenumărate. Spun aceasta prin prisma cunoștințelor și abilităților care se pot deprinde de către copii într-un singur tip de ecosistem, darămite în mai multe tipuri de ecosisteme naturale și seminaturale. Dacă doar cu un simplu băț se pot face peste 70 de tipuri diferite de activități, câte nu se pot face cu: pietre, nisip, lut, apă, bețe, frunze, rășină, iarbă, semințe etc. 

Având un oarecare dezavantaj spațial (e mai mult de mers până la zona de edutainment din mediul natural) față de un centru de edutainment la interior din mediul urban, mediul natural este mult mai versatil și mai ofertant din punct de vedere al cunoștințelor pe care un copil le poate dobândi (ceea ce le hrănește curiozitatea) și al abilităților pe care le poate deprinde (ceea ce le hrănește nevoile de competență și autonomie). 

Baza de cunoaștere, literatura în acest domeniu al educației în natură  și inițiativele în această sferă  a edutainment-ului în natură sunt în creștere, atât în vest, cât și la noi. Îmi doresc să contribui și eu cât mai mult la această tendință bună a edutainment-ului în natură.