7 idei pentru cei 7 ani în natură
7 ani în natură sau de ”acasă”
De curând am avut o tabără foarte faină la Brebu (Prahova), dedicată picilor cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani și mi s-au cristalizat câteva idei pe care vreau să le prezint în acest articol.
Există expresia ”cei 7 ani de acasă”, reprezentând primii ani de viață, în care copiilor li se pune baza educației pentru tot restul vieții. Mai există însă și un alt ”acasă”, mai vast. Știai că etimologia cuvântului ”ecologie”, ”ecologic” provine de la grecescul ”oikos” = casă ? Așadar, dacă vorbim de cei 7 ani de acasă, îți propun să ne gândim de la început la un ”acasă” mai vast, care să includă și mediul natural.
De ce 7 ? Poate pentru că în jurul vârstei de 7 ani copiii intră în sistemul educațional instituțional și petrec mai mult timp în altă parte decât ”acasă”. Din păcate sistemul educațional instituțional actual îi îndepărtează pe copii inclusiv de acel ”acasă” mai vast, de ”oikos”, de natură. Contactul copiilor cu natura sau ”oikos” nu este unul programatic, care să țină de obligativitatea programei școlare, ci la ora actuală, în România, este absolut insular, ținând de inițiativă bravă a unor pedagogi, care nu se lasă intimidați de piedicile birocratice și de pericolele mai mult sau mai puțin închipuite. Pentru că aceștia văd și înțeleg rostul și importanța contactului copiilor cu mediul natural și se încăpățânează să surmonteze piedicile de tot felul, pentru a le oferi copiilor posibilitatea acestui contact cu mediul natural, cu ”oikos”, cu acel ”acasă” mai vast.
Deci unde este o excepție, acolo este o regulă. De regulă educația de ”acasă” se termină totuși la vârsta de 7 ani, în general excursiile în natură fiind rare sau lipsind cu totul din activitățile școlare.
Capcane ale viitorului
M-am întrebat de multe ori în ce fel îi pregătim noi pe copii pentru viitor ? Cum va arăta acel viitor ?
Dacă extrapolăm puțin tendințele de acum, putem să ne facem o idee. Este clar că în următorii 10-15 ani va lua avânt utilizarea algoritmilor de inteligență artificială (care vor duce la înlocuirea proceselor repetitive derulate de oameni, cu procese derulate de sisteme automate), vor lua avânt metaversurile de tot felul (realitatea virtuală în toată ”splendoarea” ei), realitatea augmentată (cu destul de multe aplicații practice) și utilizarea tehnologiilor blockchain (care vor crește transparența și trasabilitatea proceselor). Ei ? Pun și eu o întrebare (să nu dați cu pietre): cum îi pregătim noi, respectiv școala, pe copii pentru acest peisaj hiper-IT ? Stând în bănci și memorând lucruri pe care le vor uita în max. 2 săptămâni, dar care sunt la 1 click distanță ? Sau le dezvoltăm niște competențe și abilități necesare să facă față într-un peisaj atât de himeric ?
Care sunt tentațiile himerelor virtuale pe la adolescență ? Bineînțeles, realitatea virtuală sub multiplele ei forme, pornind de la desene animate, filme 3D pe diverse servicii de streaming online, jocurile off- și online cu o grafică tot mai realistă, jocurile cu ochelari tip Oculus de imersie în universuri virtuale, pseudo-socializarea și divertismentul ieftin și pe alocuri degradant pe platforme de social media.
Fereastra de oportunitate
În cei 7 ani de ”acasă” avem un timp neprețuit în care îi avem mai tot timpul cu noi. De la 0 la 7 ani îi avem în mare parte cu noi, dar și mai târziu. Cât încă sunt în ciclul primar, copiii sunt încă dependenți de noi: merg cu noi în concedii, la ieșiri de 1 weekend, în vizite, îi ducem noi pe la diverse activități, cluburi etc.
Deci, cred că între 0 și aproximativ 12 ani avem o fereastră de oportunitate extraordinară, de fapt singura. Aici putem alege să petrecem mult mai mult timp cu ei în natură, ca să facem ca acel ”acasă” să fie mai vast, să cuprindă și ”în natură”.
Mi se pare crucial ca acei 7 sau 12 ani (sau câți or fi) să fie acei ani ”de acasă” în înțelesul vast, de ”oikos”, care cuprinde neapărat și în natură.
Dacă în această perioadă le sădim dragul de natură, de realitatea naturală, se vor întoarce toată viața lor la aceasta. Eu îmi amintesc cu nostalgie drumețiile la munte, pe dealuri și concediile cu cortul la mare, pe care ni le-au oferit părinții mei mie și fratelui meu.
Așa cum sădim obiceiuri bune în toate sferele posibile în perioada celor 7 ani de acasă, cam așa să sădim și obiceiurile bune de mers și petrecut timp în natură.
Dar cum facem mediul natural atractiv pentru copii ? Cum îl putem marketa foarte bine în ochișorii lor ?
7 idei pentru cei 7 ani ”de acasă”
Mi-am dat seama că simpla plimbare prin natură cu copiii este doar un prim pas, din ce în ce mai neatractiv pe măsură ce copiii se apropie de adolescență.
Trebuie ceva mult ”mai tare”, care să bată chiar și atracția spre gadget-uri și realitate virtuală. Spuneam în mai multe ocazii și contexte că sunt convins că suntem prima generație de părinți care avem ca provocare ținerea copiilor în realitate. Deci pentru ca ai noștri copii să fie atrași de mediul natural, ei trebuie să fie convinși că activitățile pe care le vom derula acolo reprezintă provocări mult mai ”tari” decât provocările limitate ale lumii virtuale (fie că sunt jocuri, desene sau filme).
Ei bine, provocarea noastră este cum să facem ca acele activități în natură, în acel ”acasă” mai vast sau ”oikos” să fie mai tari decât cele din lumea virtuală.
Iată câteva idei în acest sens:
- la vârsta picilor (2-7 ani) povestea este crucială în orice activitate sau joc în natură. Inventează orice fel de poveste care să dea un scop activității pe care o faci cu piciul/picii în natură, cât mai haioasă posibil. De exemplu: în loc să te plimbi pe malul unui râu, implică picii să facă un baraj, care să crească puțin nivelul apei și să direcționeze debitul către un port pentru furnici, ca să primească mai ușor hrană, cu ajutorul unei plute. Îți va lua o zi întreagă să faci asta, timp în care picii nu vor realiza că s-a făcut seară 🙂 ;
2. în orice joc sau activitate cu picii urmărește dezvoltarea unor abilități (orientarea în spațiu, motricitatea fină, cresterea curajului, dezvoltarea creativității și inventivității etc.);
3. fereastra de oportunitate pe care o avem în a-i face pe copii pasionaţi de natură este relativ îngustă. Apoi intră alte tentaţii, alte sfere de interese pe fir. Foloseşte perioada aceasta din plin, pentru ca apoi să tragă ei singuri spre natură, spre natural, să perceapa realitatea virtuală ca pe ceva artificial şi disonant faţă de liniştea şi echilibrul pe care îl oferă mediul natural, creat de Dumnezeu;
4. ţine-i pe copii cât mai mult timp posibil în aer, la soare, pentru oxigenare bună, circulaţia bună a sângelui şi sinteza suficientă a vitaminei D;
5. socializarea între ei îi ajută enorm în dezvoltarea echilibrată, mai ales când au ocazia de a interacţiona cu copii puţin mai mari decât ei. Dacă socializează în mediul natural, ai împuşcat 2 iepuri deodata 🙂 Dacă ieşirile cu noi, părinţii, devin tot mai plictisitoare pentru ei pe măsură ce cresc (și crește și nevoia de socializare), ieșirile în natură cu un grup de copii le împlinește la maximum nevoia de socializare și orice activitate devine brusc foarte interesantă. Crearea unor grupuri de familii cu copii ad-hoc pentru o sâmbătă în natură sau pentru un weekend în natură este o decizie cât se poate de bună pentru copii;
6. în viitor va conta enorm creativitatea – singura care nu poate fi generată de sisteme AI. În natură sunt posibilități nelimitate de dezvoltare a creativității la copii. În acești 10 sau 12 ani să ne folosim cât mai mult de acest cadru;
7. în viitor lumea va fi tot mai absorbită în realitatea virtuală, în metavers, tot mai digitalizată etc. Îi putem ține pe copii ancorați în realitatea naturală punând bazele bune acum, în acești 10 sau 12 ani, câți sunt până când vor intra în adolescență.
În loc de concluzii
Mediul natural e un cadru de dezvoltare pentru copii mult mai la îndemână și mult mai ieftin decât ne-am imagina. Folosit inteligent poate da niște rezultate fantastice. Ce înțeleg prin mediul natural ? Orice pădure de lângă localitatea în care trăim, orice lac, orice râu sau pârâu, orice pajiște la care putem ajunge relativ ușor. Nu mai vorbesc de obiectivele turistice clasice din zona montană, de deal sau de câmpie. Ideea este ca ai noștri copii să petreacă cât mai mult timp posibil în aer liber, împreună cu alți copii, meșterind / inventând / construind ceva împreună. Iată o decizie mică (cea de a petrece timp de calitate cu copiii și prietenii în natură) cu efecte pozitive pe termen lung ! (sau cum ar zice investitorii pe bursă: o investiție mică cu efect de levier)
Și mai zic ceva înainte de a încheia: în societatea noastră pot mulți oameni să se unească în vederea urmăririi unor scopuri ilicite / imorale, iar noi, care urmărim un scop bun, nu ne putem uni, ca să le oferim copiilor noștri o copilărie minunată ?
You may also like
Voi plăti taxa pe carbon când…
