Studii de teren – importanta lor pentru ecologie

“Real scientists don’t take vacation. They go on field trips”

E.O.Wilson

Inainte de a face efectiv studii de teren, mi-a placut intotdeauna sa fiu in mijlocul naturii. De mic parintii mei ne-au dus ba la munte, ba la mare. Apoi am fost la cercetasi in gimnaziu si asta insemna sa fim in natura in fiecare sezon. In liceu am facut alpinism si escalada. La vremea cand trebuia sa ma gandesc ce drum sa apuc si eu dpdv profesional m-am gandit de ce sa nu studiez natura, daca tot ma simt asa bine cand sunt in mijlocul ei ?

Asa am ajuns la Facultatea de Ecologie si Protectia Mediului din cadrul Universitatii Ecologice din Bucuresti. Am avut parte de un corp profesoral deosebit, cu multa pasiune pentru meseria lor. Oameni de teren, care au facut mult teren la viața lor. Am avut in planul de invatamant trei practici de teren – cate una in fiecare vara.

Apoi dupa absolvire, am avut ocazia de a merge des in zona de dealuri din apropierea Campinei. Inarmat cu un aparat foto rudimentar, care acum nu ar fi vrednic nici macar de functia de webcam, strabateam dealurile in cautare de subiecte fierbinti: vreo specie noua pentru mine, vreo relatie intre specii, vreun peisaj mai deosebit, vreo forma ciudata a naturii, vreo forma geologica mai deosebita. Daca aveam nevoie de macro, foloseam o lupa pe care o plasam in fata obiectivului si iesea ceva cetos cu irizatii pe margini, dar util in documentarea mea.

In 2007 m-am angajat la facultatea pe care am absolvit-o: Facultatea de Ecologie si Protectia Mediului. Am onoarea de fi coleg cu fostii mei profesori. Intre 2008 si 2014 m-am ocupat de organizarea practicilor de teren ale unui cerc studentesc  – ”Grupul de Lucru pentru Biodiversitate”. Si pentru mine si pentru studentii ”biodiversionisti” perioada aceasta a fost cea mai frumoasa. Aveam un tel: colectarea de date din teren pentru desemnarea de noi arii naturale protejate, in cadrul unei colaborari cu Muzeul ”Grigore Antipa”. Am invatat multe specii de plante si animale, am observat relatii intre acestea, in mod direct, alaturi de studenti.

A urmat apoi doctoratul, care a insemnat multa munca de teren. Am invatat foarte multe stand si observand speciile de amfibieni si reptile, pe marginea baltilor. Am inteles rolul ecologic extraordinar al alunecarilor de teren pentru biodiversitate.

Contractele de consultanta de mediu in care am fost implicat incepand cu 2012 mi-au dat ocazia de a fi in natura si de a acumula multa cazuistica. De asemenea, am putut verifica in teren o serie de afirmatii si teorii din bibliografie, trecandu-le prin filtrul practicii. Am descoperit o serie de detalii si legaturi intre diverse procese sau fenomene, nespecificate in literatura de specialitate.

Per ansamblu, am realizat ca observatia directa si intuitia sunt foarte importante in domeniul ecologiei.

Cum ar arata ecologia fara studii de teren ?

Cred ca in primul rand nu ar fi posibila, decat temporar si izolat. Si ar subzista prin activitatea de teren a unor inaintasi sau a altor contemporani. Ar fi biro-filie (nu neaparat biro-cratie) si google-filie. Cursurile unor astfel de profesori ”de birou” ar fi reformulari ale altor materiale, fie contemporane, fie ale inaintasilor. Ar fi ”arta de a vedea viata pe tabla”, asa cum critica Simion Mehedinti invatamantul preuniversitar inca de la inceputul secolului trecut.

La birou se mai pot realiza modelari ecologice, cu date colectate de alti cercetatori. Dar in final si aceasta se bazeaza tot pe date din teren si in mod normal ar trebui validate tot in teren (modelele respective).

Ecologia se bazeaza in mod fundamental pe studii de teren. De acolo vin idei, din observatii directe vin intrebari si ipoteze de lucru.

Degeaba stam si conceptualizam noțiuni abstracte, care au musai particulele bio- si eco-, daca nu calcam pe teren, daca nu ne implicam in studii de teren. Asta le recomand si studentilor, inca din anul I: ”mergeti pe teren, faceti-va propria cazuistica, invatati specii de plante si animale, puneti-va intrebari si – nu in ultimul rand – asaltati-ne pe noi, cadrele didactice, cu intrebari despre ce ati vazut si fotografiat in natura”.

Cei mai mari naturalisti si ecologi au fost oameni de teren: Linnaeus, Humboldt, Darwin, Antipa, Tansley, Elton, Hutchinson, frații Odum etc. Oamenii de teren, care au gandit si realizat studii de teren, sunt cei care au fasonat domeniul ecologiei. Pe munca lor si a altor pasionati din domeniu se edifica astazi atat cercetarea in ecologie, cat si invatamantul de profil, atat discursul autentic de conservare a naturii si de utilizare durabila a resurselor, cat si – din pacate – ipocrizia de mediu. Pentru ca da – exista o ipocrizie de mediu. Atunci cand vorbele nu sunt corelate cu faptele. Cand cruciada verbala este pentru mediu, iar cruciada paralela a faptelor este pentru bunuri de consum sau avantaje de natura materiala.

Fara studii de teren, fara cazuistica solida, orice conceptualizare in ecologie este zadarnica. E doar o alta forma fara fond.