M-am intrebat adesea cum de in universul nostru urban pot coexista doua tendinte antagonice. Pe de-o parte tendinta spre artificializare, uniformizare, simplificare si izolare fata de natura. Pe de alta parte, tendinta de a ne reprezenta motive din natura si a asculta sunete din natura. De ce oare ?

Poate pentru ca in natura ne simtim mai bine, ne recream, mintea noastra parca primește liniște. Interesant verbul ”a se recrea” – atat destindere, relaxare, deconectare, linistire, cat si a crea din nou. Adica in mediul urban si la serviciu ne dis-cream, de avem nevoie sa ne re-cream ? Sau simțim ca ne des-facem (de noi, de natura), de simtim nevoia sa ne re-facem ? Sigur, nu ne-am facut / creat noi si nici nu ne recream, dar poate ca cele doua verbe prind ceva dintr-o realitate foarte complexa. Poate ca mediul urban nu e tocmai conform cu firea noastra, deși noi l-am creat. Poate e cumva toxic pentru suflet, asa cum uneori e si pentru corp. Cate toxine nu introducem in corp, cu voie sau fara, tot din industrii create de noi. Poate ca tentatia industrializarii si automatizarii vietii e atat de mare, incat nu ne mai gandim la posibile efecte adverse. Poate ca ordinea ordonata a oraselor nu ne face sa ne simtim atat de confortabil ca ordinea aparent dezordonata a naturii, care ne recreaza. Poate ca tentatia simplificarii si a lizibilitatii sistemelor (dupa expresia lui James C. Scott) ne face sa cautam solutii facile, dar cu efecte adverse. Poate ca simplificarea si dorinta de ”lizibilizare” a sistemelor pentru controlul facil al acestora sunt tentante pentru mintile inflexibile. Acele minți neimpacate cu diversitatea si cu complexitatea functionala si dornice de putere prost inteleasa, deci inclinate spre dictatura. Poate ca ceea ce spunea Ernest Bernea in eseul ”Luminile orașului” reprezinta o observatie corecta, cum ca ”cetatea moderna cu cantecele sale de sirena atrage, dar nu satisface setea celor ce cauta frumusetea”.

Daca ne gandim bine, oricat am artificializa mediul în care ne desfasuram activitatea, avem tendinta inconstienta de a lua natura dupa noi. In aproape orice hol de hotel, cat de oficial si de business ar fi, sunt prezente plante ornamentale, roci, motive florale etc.. In mall-uri nu exista sa nu dai de mici amenajari ornamentale cu flori. In birouri gasim adesea tablouri cu peisaje sau flori. Acasa multi oameni isi cumpara diferite specii de plante ornamentale si de animale, denumite ”pet” (animal drag). Altii mai pasionati incearca sa recreeze mici ecosisteme pentru pesti sau reptile.

Sunete din natura – rolul lor in functia de recreere a ecosistemelor

Astazi o sa vorbesc despre importanta sunetelor din natura pentru functia sau serviciul de recreere. Acest serviciu il primim gratuit din partea naturii, sau mai bine zis, din partea Celui ce a creat-o si o sustine în existenta. As pleca de la cat de mult ne incanta trilurile unui canar. Sau cum ascultam inregistrari cu valurile marii sau sunetele padurii ca sa ne relaxam dupa o zi grea de munca sau atunci cand suntem suparaai pe ceva.

Cu atat mai mult efect au sunetele pe viu, cand suntem in padure, valurile marii, un parau care susura, cantecul unei privighetori, taraitul cosasilor. Tin minte ce infiorare amestecata cu incantare am simtit cand eram cu studentii într-o practica de teren pe dealurile Morenilor, cand am auzit cum comunicau doi huhurezi mici deasupra capetelor noastre, dupa asfintit. De asemenea, abia asteptam sa merg pe teren pentru doctorat sau pentru diferite contracte de consultants, ca să fiu din nou in ambianta sonora a amfibienilor si a celorlalte specii care se manifesta sonor. Aici chiar am putut imbina placutul cu utilul, pentru ca aproape toate speciile de amfibieni fara coada se pot recunoaste cu destul de buna acuratete dupa sunetele emise. Si multe alte sunete din natura au aceasta capacitate de a linisti sufletul, de a-l face sa se simta bine, sa simta ca este acasa.

Cativa cercetatori de la Colegiul de Arhitectura al Universitatii A&M din Texas si de la Departamentul de Psihologie din cadrul Universitatii din Delaware au demonstrat ca recuperarea dupa un stres sau eveniment cu caracter socant are loc mult mai repede intr-un mediu natural (imagine si sunete din natura), decat intr-un mediu urban (Ulrich et al., 1991). Sunete din natura, precum cantece ale unor specii de pasari, unduiri ale unei brize, susurul unui parau, au avut efecte benefice de necontestat in recuperarea emotionala a voluntarilor experimentului.

In abordarea moderna a conservarii si utilizarii durabile a biodiversitatii, tema ”sunete din natura” intra in categoria ”servicii culturale ale ecosistemelor”. Abordarea moderna a evaluarii monetare a serviciilor ecosistemelor are avantajul de a impacheta detaliile dezvoltarii durabile si a le trece de zidul autist al castigului si al eficientei financiare. Aceasta in vederea adoptarii si aplicarii unor politici de mediu care sa asigure existenta generatiilor viitoare. Pentru a nu prada si risipi totul acum. Un scurt exemplu: un spatiu verde din mediul urban are anumite servicii pe care le furnizeaza gratuit localnicilor: reglarea microclimatului (temperatura, umiditate), filtrarea de particule, aport de oxigen, controlul patogenilor, recreere. Ideea evaluarii monetare a acestor servicii este de a arata si celor mai groase cefe cat pierde monetar societatea daca se renunta la acel spatiu in favoarea unor castiguri imediate din imobiliare. Si uneori de a stabili mecanisme voluntare de plata (willingness to pay) pentru conservarea acelor servicii ale ecosistemelor.

Cum spuneam, sunetele din natura fac parte din categoria serviciilor culturale ale ecosistemelor. Acestea includ: recreere, turism, apreciere estetica, inspiratie pentru actele de cultura si de design, spiritualitate si semnificatie spirituala, sentimentul apartenentei, caracterul inteligibil al naturii. Zgomotul, pe de alta parte, in special cel urban si industrial, este perceput tot mai mult ca de-serviciu, existand norme legale peste care zgomotul devine poluare fonica.

Aceasta forma de poluare si acest de-serviciu au facut ca în ultima vreme sa constientizam si sa valorizam tot mai mult serviciile de absorbtie fonica a ecosistemelor (si a spatiilor verzi). Pe de alta parte, ecosistemele si spatiile verzi au sunetele lor specifice, relaxante.

Un nou subdomeniu al Ecologiei peisajului (landscape ecology) a luat nastere de curand: ecologia peisajul sonor (soundscape). Peisajul sonor reprezinta, conform Pijanowski et al., 2011, o colectie de sunete emanate de natura. Sunt cuprinse atat sunete emise de organisme vii, cat si sunete ale unor procese abiotice geologice, hidrologice, meteorologice.

Subdomeniul ecologiei peisajului sonor are o importanta deosebita in contextul evaluarii serviciilor culturale ale ecosistemelor si a nevoii de protectie a peisajelor (complexe de ecosisteme) si a peisajelor sonore aferente. Una dintre liniile de cercetare viitoare asociate acestui subdomeniu multidisciplinar este ”evaluarea impactului peisajului sonor asupra oamenilor”. Aici vor fi prinse teme de cercetare multidisciplinara privind influenta peisajului sonor asupra dezvoltarii sentimentului apartenentei la un spatiu, gradul de apropiere fata de natura etc. Intr-o lume tot mai urbanizata, dependenta de procese si retele tot mai automatizate si mai artificiale, astfel de studii pot fi foarte importante si instructive. Pana la urma ne pot invtaa cum sa nu ne izolam fata de natura, cum suntem afectati de artificial, cum sa pastram un anumit echilibru intre nevoile de dezvoltare si cele de conservare a naturii.

Unii cercetatori atrag atentia asupra unor probleme care apar din cauza izolarii copiilor fata de natura. A fost inventat si un termen: ”nature deficit disorder” (tulburarea deficitului de natura). Linia de educatie de tip ”slow parenting” merge foarte mult pe ideea de petrecere a unui timp cat mai indelungat în natura a copiilor. In unele tari exista chiar gradinite in padure (Waldkindergarten). Copiii oricum invata mult mai mult si mai bine experiential, descoperind prin incercare. Mult mai mult decât pe tabla, in clasa, ca niste mici corporatisti.

A experimenta natura inseamna si a fi expus la sunete din natura. E foarte important ca copiii sa auda felurite sunete din natura. Aceasta are un rol foarte important si în educatia si in formarea lor. O ora de stat si auzit sunete din natura si observat ganganii, broaste, flori, arbori, poate face mult mai mult decat o tona de notiuni abstracte, predate ex catedra, care nu au nicio atingere cu psihicul lor. Decat ca… pot avea un parcurs uluitor de rapid intre urechea stanga si urechea dreapta.

Pana la urma de ce cred ca ne incanta aceste sunete din natura ?

Negresit pentru ca oarecand am fost mai aproape de natura decat acum si asta cumva ne-a implinit.

Unii cercetatori spun ca aceasta incantare se poate explica din perspectiva psiho-evolutionista. Ca in natura am aparut si am evoluat, dar ca am luat-o pe o cale gresita, de indepartare de aceasta.

Fiind vorba de trecut si neavand dovezi directe incontestabile pentru evolutionism, putem spune (cu aceeasi tarie a dovezilor circumstantiale) ca am fost creati, la fel ca si natura care ne inconjoara. Si ca natura are un caracter inteligibil, pe care il intuim sau il descoperim, care corespunde cu ceva din psihicul nostru. Adica natura ne spune ceva cand suntem in mijlocul ei. Ne spune ceva inteligibil, mai departe de senzatii (vizuale, tactile, olfactive, auditive). Sunetele, la fel ca imaginile sau mirosurile, transmit si ele acel ceva intangibil, care ne relaxeaza. Asa cum tot ce este firesc (deci conform cu firea noastra sau a altor lucruri) odihneste, relaxeaza, implineste. Spune ceva psihicului nostru. Nefirescul este dizarmonic, asa cum sunetele nepotrivite devin poluare fonica.

Indiferent insa de credinta in privinta originii si a sensului nostru, suntem datori sa pastram patrimoniul natural si pentru generatiile viitoare. Ca si ele sa poata trai sau experimenta natura, in vederea recreerii, relaxarii. Iar un palier crucial in experimentarea (trairea) naturii il reprezinta peisajul sonor.