Materiale necesare: bomboane de tip M&M, Skitlles pentru toti participantii.
Durata estimata: 30 min (inclusiv partea de debriefing).
Regulile jocului: Jocul Povesti dulci presupune ca fiecare participant sa primeasca 1 bomboana de o anumita culoare. In functie de culoarea primita, participantii vor trebui sa se gandeasca la o intamplare de la serviciu. Organizatorul aloca 2 minute pentru ca fiecare participant sa isi aduca aminte de intamplare si 1 minut pentru prezentarea intamplarii in cadrul grupului. Codul de culori este urmatorul:
- albastru = o intamplare de la serviciu care m-a facut sa ma simt mandru
- verde = un manager pe care l-am pretuit si de ce
- galben = un motiv pentru care ma simt integrat in companie
- maro = o situatie jenanta la locul de munca (dar care acum ma face sa zambesc)
- portocaliu = o intamplare in care am esuat cu o sarcina de serviciu
- roz = o intamplare hazlie de la serviciu
- rosu = o intamplare de la serviciu in care initial am fost speriat, dar ulterior am scos-o la capat
Rațiunea jocului: Jocul Povesti dulci reprezinta o forma de mai buna cunoastere reciproca a angajatilor. Jocul se recomanda mai ales in cazul echipelor tinere, cand sunt angajati noi sau cand angajatii nu se cunosc foarte bine. Jocul Povesti dulci este foarte bun pentru ”spargerea ghetii”. De asemenea, jocul Povesti dulci dezvolta increderea si empatia intre angajati.
Concluzii (Debriefing): Jocul Povesti dulci nu necesita neaparat internalizarea unor invataminte sau concluzii, fiind foarte potrivit pentru ”spargerea ghetii”. Daca totusi organizatorul simte ca poate face un scurt debriefing, atunci poate intreba participantii care sunt beneficiile unei mai bune cunoasteri reciproce a angajatilor ? Cum ar beneficia compania de pe urma unor relatii umane, empatice, pline de solicitudine intre angajati ? Cat de usor / dificil a fost impartasirea unor informatii despre sine in contextul jocului ?
Ideea jocului Povesti dulci a fost inspirata de jocul Sweet stories din cartea Quick Team Building Activities for Busy Managers (Miller, 2003)