Un iepuras vroia sa faca niste clatite. Avea ingrediente pentru multe clatite, dar nu avea tigaia in care sa le faca. Se hotaraste sa imprumute de la urs. Pe drumul spre barlogul ursului se gandea: “Daca ursului ii este foame si ma trezesc ca in loc sa imi dea tigaia ma prinde de urechi si ma pune in ea ? Daca ursul o sa ma intrebe pentru ce-mi trebuie tigaia ii spun ca vreau sa fac multe clatite ? Si daca o sa vrea si el, va trebui sa ii dau si lui. Dar daca apoi o sa aiba el nevoie de ceva de la mine, o sa imi scoata ochi, ca el mi-a dat tigaia, iar eu nu il imprumut cu ce are el nevoie. Dar daca o sa i se para ca i-am stricat tigaia si ma face bun de plata ? Dar daca il scapa gura ca am provizii de faina, zahar, gem si altele si ma trezesc ca se face coada la mine, cu toti nevolnicii padurii ? Dar daca il scapa gura ca fac clatite si afla toata padurea si ma trezesc ca nu mai raman cu clatite pentru urechiatii mei ?” Si tot asa rumegand ganduri negative despre ce pretentii o sa aiba ursul sau ce rau i-ar putea face, bate la usa barlogului si ursul deschide:
- Buna, iepurasule ! Ce te aduce la barlogul meu ?
- Stii ce ? Nu am nevoie de tine si de tigaia ta unsuroasa !
Si iepurasul ii intoarce spatele tafnos si o ia la goana. Ursul ramane perplex…