De când mă știu mi-a plăcut să fiu în natură. Ai mei părinți ne-au dus de câte ori au putut ba la munte, ba la mare, ba la țară și mi-a fost întotdeauna tare drag să fiu în natură. Apoi în gimnaziu am fost la cercetași, unde această pasiune s-a dezvoltat și mai mult. În liceu am făcut alpinism și escaladă și acolo, pe stânci, mi-am jurat că meseria mea trebuie să fie în natură sau în legătură cu natura. Am urmat apoi Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului din București și am devenit la ceva timp după absolvire cadru didactic la această facultate, alături de foștii mei profesori. Din 2012 lucrez și în consultanța de mediu, în diverse proiecte cu finanțare europeană, pentru realizarea studiilor de teren pentru arii naturale protejate. Din 2015 am început o poveste frumoasă de cercetășie, numită Ceata, conștient că trebuie să dau mai departe ceea ce am primit și eu. Odată cu pandemia de Covid-19 mi-am dat seama că cel puțin în marile orașe din România există un deficit foarte mare privind cultura petrecerii timpului de către copii afară, respectiv în mijlocul naturii. Educația în natură reprezintă un segment foarte subțire al ofertei educaționale de la noi din țară, ceea ce poate avea efecte foarte neplăcute pe termen lung, atât în ceea ce privește sănătatea publică, cât și în ceea ce privește starea de bine, productivitatea și starea psihică a viitorilor adulți. Astfel, visul meu este acela de a contribui cât pot de mult la dezvoltarea în România a culturii creșterii copiilor în mijlocul naturii.